Indispensabil în lumea noastră modernă, șamponul poate fi găsit astăzi sub atât de multe forme, încât uneori ne este greu să alegem.

Pentru păr gras sau uscat, pentru bucle sau păr drept, pentru păr blond, roșcat, brunet, vopsit sau natural, pentru scalp sensibil, micelar sau clasic, cu uleiuri și vitamine, lista este lungă. La origini însă, scopul șamponului era doar acela de a curăța, iar cine și-l permitea, putea să se considere privilegiat. Oare cum și unde a apărut șamponul ?

Bineînțeles, la începuturile lui, șamponul nu se asemăna deloc cu cel pe care îl folosim astăzi. Istoria șamponului este legată de diferitele metode de curățare și îngrijire a părului. Prima formă apropiată de cea de astăzi a apărut abia în urmă cu un secol, în 1898, când chimistul berlinez Hans Schwarzkopf a creat un șampon sub formă de praf solubil în apă. În schimb, denumirea de șampon vine din India, de la “chimpo” și se referă la masajul scalpului. Înainte de epoca modernă, metodele de curățare a scalpului și părului au variant în funcție de zonă și perioadă. În îndepărtatul Babilon, de exemplu, se folosea un săpun obținut dintr-o combinație de grăsime animală și cenușă, foarte asemănător săpunului de casă pe care îl făceau bunicile noastre. Egiptenii, fiind foarte preocupați de îngrijirea personală, foloseau alături de grăsimea animală, amestecuri de uleiuri parfumate și săruri alcaline. În Evul Mediu, Italia a devenit prima mare producătoare de săpun. Săpunul de Castilia, realizat în orașul omonim, a ajuns repede foarte apreciat în rândul nobililor europeni. Într-o variantă timpurie a brand-urilor de astăzi, popularitatea săpunului de Castilia traversează câteva secole, până în epoca modernă. Și asta în ciuda faptului că era dificil de clătit și lăsa părul tern ! Frumoasele vremii ar fi plătit probabil bani grei pentru o sticlă de șampon din 2020!

În secolul trecut, mai precis în 1927, tot Schwarzkopf scoate pe piață primul șampon lichid. Trei ani mai târziu, Drene mai face un pas către forma modernă a șamponului, introducând tensoactivii sintetici și reușind să obțină un produs cu un pH mai echilibrat. În sfârșit, în anii ‘70, după ce formula șamponului are parte de multe îmbunătățiri, începe să se popularizeze ideea spălatului pe cap o dată pe săptămână – în timp ce cu doar 70 de ani în urmă, spălatul podoabei capilare se făcea o dată la 4-5 săptămâni ! Anii ‘80 marchează și ei un pas important în istoria produselor pentru curățat părul, odată cu introducera siliconului în șampoane și a apariției formulelor 2n1.

Astăzi, diversitatea șampoanelor ajunge să ne dezorienteze, mai ales în condițiile în care multe dintre ele conțin ingrediente nu prea prietenoase cu scalpul sau părul nostru. Parabenii, sulfații, formaldelhidele, polietilen glicolul sunt doar câteva dintre substanțele cu potențial dăunător din șampoane. Știința și tehnologia ne permit să avem produse care să ne curețe părul, lăsându-l strălucitor și fără daune asupra sănătății. De ce aleg atunci unii producători să folosească ingrediente dăunătoare ? Ați ghicit, de dragul profitului, acestea fiind și cele mai ieftine. Din fericire, în această diversitate, putem să găsim totuși destule variante care să nu conțină ingrediente nocive. …Iar dacă nu și nu, nu te oprește nimeni să încerci o fiertură de uleiuri și cenușă, întocmai ca frumoasele secolelor trecute 😉